- complezént
- adj. m., pl. complezénţi; f. sg. complezéntã, pl. complezénte
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
complezént
Look at other dictionaries:
complezent — COMPLEZÉNT, Ă, complezenţi, te, adj. Care este gata de a servi pe cineva, doritor de a face plăcere cuiva; serviabil, amabil. – Din fr. complaisant. Trimis de LauraGellner, 29.07.2004. Sursa: DEX 98 COMPLEZÉNT adj., v. amabil, binevoitor,… … Dicționar Român
complezenţă — COMPLEZÉNŢĂ, complezenţe, s.f. Faptul de a fi complezent; serviabilitate, amabilitate. – Din fr. complaisance. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 COMPLEZÉNŢĂ s. v. amabilitate, bunăvoinţă, serviabilitate. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
morigerator — MORIGERATÓR, OÁRE adj. (Liv.; rar) Complezent, ascultător, educat. [cf. it. morigerante]. Trimis de LauraGellner, 15.06.2005. Sursa: DN … Dicționar Român
serviabil — SERVIÁBIL, Ă, serviabili, e, adj. Care îşi oferă cu plăcere şi cu promptitudine serviciile; îndatoritor, săritor, binevoitor. [pr.: vi a ] – Din fr. serviable. Trimis de RACAI, 18.10.2008. Sursa: DEX 98 SERVIÁBIL adj. amabil, binevoitor,… … Dicționar Român
